Reseña del libro "Roua Anului 2016: Alte 100 Poeme Haiku in Stil Clasic"
The Dew of the Year 2016. One Hundred More Haiku Poems in Classic Style This book is in Romanian. It is Daniel Onaca's second collection of haikus. Daniel Onaca is an established name among Romanian-speaking haiku writers and readers. Roua anului 2016. Alte 100 poeme haiku în stil clasic este a doua culegere de haikuuri publicată de Daniel Onaca. Redăm câteva pasaje din postfaţa volumului, semnată de Ada Cruceanu: „Autorul face un experiment interesant, îmbinând estetica speciei nipone cu modalităţi „occidentale," brodând-o cu teme şi motive literare din mitologie, din folclorul românesc." (Ioana Bud) „Daniel Onaca observă, notează şi, mai mult decât a realiza fotografii emoţionante ale clipei, reuşeşte să cuprindă în trei rânduri un film cu imagini cursive, prelungite în eternitate." (Matei Mircioane) Sunt doar două dintre opiniile (călăuzitoare) legate de poemele „japoneze" semnate de Daniel Onaca, suedezul-român cu o bibliografie deja impusă în „ţinutul haikuului," trăitor astăzi în „ţinutul" istoric numit Småland, în sudul Suediei. S-ar cuveni, aşadar, să-l urmărim, în acest nou volum, după „categoriile" tematice şi estetice (sursa: https: //ro.wikipedia.org) care ar configura haikuul, nu înainte de a sublinia arhitectura cărţii. Cinci „pilaştri" pentru patru anotimpuri şi un „intermezzo" (cu toate cele patru anotimpuri) în graiul de acasă, pentru şi printr-o geografie în cinci paşi (Valea Nissanei, Malmö, Banat, Albania, Bucureşti) şi, desigur, o construcţie internă riguroasă pentru fiecare dintre pilaştrii-paşi: poeme în trei strofe („trei poeme..." este titlul-cheie al volumului), armonizate numeric (21 pentru Valea Nissanei, Malmö, Albania şi Bucureşti, restul poemelor fiind dedicate Banatului - cu un „glosar" necesar, plus un Epilog menit să refacă drumul spre „iarna" de început), urmând, şi în întregul cărţii astfel, criteriul numeric al „structurilor" haikuului. Poemele denunţă momentul scrierii lor, solemn sau cotidian (solstiţiul, Crăciunul, Învierea, la prânz, în zori...), se înscriu aşadar într-o „istorie" a devenirii discursului liric, dar mai cu seamă - şi aici ar fi de subliniat originalitatea lui Daniel Onaca, un răspuns singular, după ştiinţa noastră, raportat la criteriul de fond al „recunoaşterii" unui haiku (ineditul/ originalitatea) - înscriu în această istorie o ante-istorie, cea a reperelor literare din biografia intelectuală a poetului. [...] „Intimiste," „luminoase," „accidentale," „bulevardiere" ori „cultivate," „amurgite," „montane," „fructifere" sau „mai răcoroase," trei-poemele lui Daniel Onaca decupează aşadar realităţile imediate într-un reportaj sui-generis, pentru care formatul/ tehnica haiku este „mănuşa" potrivită. Ada D. Cruceanu
